Aparitia celui de-al doilea copil in familie

Aparitia celui de-al doilea copil in familie
Rate this post

Copiii într-o familie sunt cei care reprezintă viitorul acesteia, sunt un liant puternic între soţi şi sunt cei care, în viitor vor purta învăţămintele dobândite de la părinţi. După apari?ia primului copil, mul?i părin?i doresc ca acesta să aibă un fra?ior sau o surioara.

Când în familie apare al doilea copil este o mare bucurie, mai cu seamă dacă are un alt sex decât primul născut. Adesea, atenţia părinţilor, îndeosebi a mamei, este orientată spre mezinul familiei, copilul mai mare resimţind profund acest lucru, în special dacă are mai mult de 3-4 ani.

Dacă el era pe primul plan la început, acum se simte frustrat, neglijat şi deseori poate interveni gelozia faţă de fratele mai mic sau sora mai mică. Pentru a evita aceste aspecte psihologice care îşi pot pune amprenta pe evoluţia ulterioară a copilului mai mare, mama trebuie să aibă un comportament adecvat faţă de acesta, păstrând un climat blând în familie.

În primul rând trebuie să-l încredinţeze verbal că deşi mai are un frate/soră este la fel de iubit în familie. Pentru a-i demonstra cest lucru mama îl poate “consulta” în anumite privinţe cu scopul de a-i oferi acest nou statut de “copil mai mare”. Mama se poate sfătui cu el în privinţa unor mâncăruri despre care crede că i-ar face plăcere să le mănânce; îi poate cere un sfat în privinţa culorii hăinuţelor cu care să-l îmbrace pe cel mic; îi cere să găsească soluţii pentru a avea grijă puţin de frăţior cât ea pregăteşte mâncarea, etc. Acordându-i încredere şi cerându-i păreri, copilul mai mare se va simţi important şi asta îl va ajuta să se responzabilizeze.

În această perioadă cu mult tact i se poate sugera să facă unele lucruri pe care poate nu le-a făcut până acum: să-şi strângă singur jucăriile din camera, să îşi ordoneze hăinuţele pe scaun, în sertar sau în dulap, să se îmbrace singur şi să ajute la servirea mesei. Mama nu trebuie să uite ca de fiecare dată să îl laude pentru ceea ce face bun, pentru că astfel va încerca să repete faptele pozitive, să se implice mai mult în viaţa familiei.

La o anumită vârstă (3-5 ani) copiii sunt mai dificili şi înteleg mai greu de ce trebuie să facă sau să nu facă anumite lucruri. Pentru a evita un comportament nedorit al copilului în anumite situaţii, mama trebuie să i se adreseze frumos, rugându-l să facă un anumit lucru sau, să-i spună ”Trebuie să se facă acest lucru şi eu ştiu că NUMAI tu poţi să faci aşa ceva!” Motivându-l astfel, copilul nu va ezita să îndeplineasca sarcina dată, iar mama trebuie să aibă grija să-l laude de fiecare dată.

Un comportament adecvat al mamei îl stimulează pe copil şi încet devine o persoană de încredere cu care mama îl poate lăsa pe cel mic, atâta timp cât se află în bucătărie sau face ordine în altă cameră. Copilul cel mare va şti că este important şi că se face util în activităţile din familie.

Momente neplăcute generate de imposibilitatea copilului de a înţelege singur că, deşi are un alt frate/soră, locul lui în familie nu-i este “furat” de nimeni, ci doar a evoluat spre treapta de “copil mare” apar în majoritatea familiilor la venirea pe lume a celui de-al doilea copil, însă cu răbdare si întelegere si tinând cont de sfaturile de mai sus, aceste momente vor putea fi depăsite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *