Crezi ca ma iubesti? Despre dragoste, despre viata, despre noi…

Iubesc? Tu iubesti? Ce e in realitate iubirea? Sir Walter Scott sustinea ca „Dragostea e ca un zambet; niciodata nu are valoare daca nu o daruiesti”.Poate unii dintre noi nu au cunoscut acel sentiment divin care te ridica la cer si te face sa simti k nimic nu mai exista  pe lumea aceasta  in afara de tine si de persoana care iti impartaseste sentimentele. Exista insa situatii in care nu e chiar atat de roz si de usor. Cand te trezesti aruncat din al noualea cer direct pe pamant doare, doare tare. Insa ai face bine sa te aduni bucatica cu bucatica si desi inima ta va fi ca o vaza ciobita, sa mergi mai departe. Pana la urma, dupa cum sustinea o buna prietena a mea :”un sut in fund e mereu un pas inainte”. Asa ca nu stii niciodata ce iti rezerva viata pe mai departe, si cu siguranta vor veni clipe mult mai bune si pentru tine. Da, stiu….cand te gandesti cat de bine va era impreuna, ce frumoase erau clipele in care te tinea de mana si iti soptea k te iubeste, atunci cand iti zambea numai si numai tie, iar akum face toate astea cu altcineva, ti se pare imposibil sa treci peste asa ceva. Fara el viata nu mai are nici un sens? Well, lasa-ma sa te trezesc la realitate, si sa iti spun ca aceste lucruri sunt chiar normale, si cu sigurana ti se va mai intampla, cu certitudine ca vei mai gasi un Fat-Frumos care sa te „iubeasca” doar pe tine, dar care sa te lase o data si inca o data. Viata nu e perfecta…so what? Nici nu trebuie sa fie asa…cum ar fi viata noastra daca am stii ce se intampla maine sau cum va fi tot viitorul nostru? Atunci nu ar mai merita sa mai traim…pana atunci insa primeste sutul in fund cu capul sus si maine va fi o alta zi,o alta sansa, imprevizibilul pentru care mereu am sustinut ca merita sa traim viata din plin. Viata ne rezerva mereu ceva neprevazut, poate tocmai pentru a ne tine in priza si pentru ca trebuie sa simtim ca traim. Poate intr-un final se va gasi o inima  buna care sa aiba grija si de sufletul ranit care asteapta alinare; pentru sufletul care plange se va gasi cine sa ii transforme lacrimile in zambete; pentru cel care viata nu mai are nici un sens va fi cineva care sa ii dea speranta; toate vor avea o rezolvare pentru ca nici o fapta buna nu ramane nerasplatita si nici o fapta rea nu ramane nepedepsita.

In incercarea mea de a revedea un suflet cald pe care odata l-am ranit, mi s-a trantit usa in fata(la figurat desigur), insa am simtit ca se deschide o fereastra desi anevoios si greu. Dar am „profitat” de acea mica scapare si am incercat sa alin durerea provocata si sa ma  apropiu de sufletul lui. Nu am incercat insa sa ma apropii prin siretlicuri, ci prin sinceritate, dragoste, speranta, bunatate. Inca nu am reusit cu totul, insa nu ma voi da batuta si voi incerca in continuare. Candva, cineva imi zicea ca trebuie sa te apropii de un om cu bunatate daca vrei sa fie bine, caci daca semeni iubire, primesti cel mai probabil tot iubire, dar daca semeni ura, cei din jur iti vor da tot ura.

Asa ca, iubeste, daruieste din tot sufletul, ofera tot ce ai mai bun, caci viata e scurta si trebuie pretuita si cu bune si cu rele. Ai grija de persoanele din jurul tau, caci ele iti ofera multe bucurii, insa ai grija in primul rand si take a good look inside of you, caci acolo te asigur ca vei gasi sentimente bune pe care sa le oferi la randul tau celorlalti. Lasa-te purtat de val chiar daca e scurt, traieste din plin!